Dora Mariş: Descrie-ne, te rog, parcursul Alexandrei între Cluj-Napoca și Tilburg.

Alexandra Borzan: După absolvirea Colegiului Naţional „Liviu Rebreanu” din Bistrița, în anul 2010, m-am înscris la Facultatea de Drept a Universităţii Babeş-Bolyai Cluj-Napoca. De-a lungul anilor de facultate, am participat la diferite evenimente şi şcoli de vară, în special legate de dreptul proprietăţii intelectuale şi de dreptul tehnologiei informaţiei şi telecomunicaţiilor. Acest domeniu m-a atras încă de la început, motiv pentru care am căutat un program de master pe care l-am considerat potrivit pentru mine. Deoarece participasem deja la o astfel de şcoală de vară în Olanda şi având idee despre sistemul de învăţământ de aici, decizia a fost una uşoară.

Dora Mariş: Contactul cu mentalitatea olandeză - vestică ți-a resetat stilul de învățare?

Alexandra Borzan: În ceea ce priveşte stilul de învăţare, sunt influenţată de mai mulţi factori, nu doar de mentalitatea olandeză sau vestică. Deoarece mediul universitar de aici este în mare parte unul internaţional, cred că ne influenţăm chiar şi noi tinerii unii pe alţii, indiferent din ce parte a lumii venim. Totuşi, datorită modului diferit de predare şi abordare a materiilor şi a subiectelor pe care le discutăm, s-a schimbat şi stilul meu de învăţare. A fost nevoie de o adaptare deoarece este un sistem complet diferit şi aşteptările sunt altele.

Dora Mariş: Care sunt deficitele Vestului?

Alexandra Borzan: Consider că nu sunt în măsură să formulez o opinie despre Vest în general. În ceea ce priveşte Olanda, în această scurtă perioadă, pot spune că nu am întâlnit deocamdată deficite. Avantajele pe care le oferă această ţară atât pe plan academic cât şi social sunt mult mai numeroase decât orice eventuale probleme ar apărea.

Dora Mariş: Poate fi dreptul nuanțat pe zone, pe repere geografice (est/vest) sau pe criterii gen „politically corect”?

Alexandra Borzan: În ceea ce priveşte domeniul meu de studiu, se doreşte o uniformizare a legislaţiei la nivel european fără a se face diferenţa între vest şi est. Într-un domeniu care este în plină dezvoltare, nu se mai poate face o astfel de diferenţă. În prezent, se lucrează la îmbunătăţirea reglementărilor deja existente, care se vor aplica uniform la nivelul întregii Uniuni Europene.

Dora Mariş: Există o tehnologie a dreptului sau conexiunile sunt pur metaforice?

Alexandra Borzan: Există şi un drept al tehnologiei şi o tehnologie a dreptului. Conexiunile nu sunt metaforice. În momentul de faţă, tehnologia, în sens larg, ajută la implementarea anumitor reguli şi principii de drept. Într-o societate care este permanent conectată la tehnologie şi internet, ar fi greu de spus că tehnologia nu influenţează viaţa noastră şi ca o consecinţă modul în care o reglementăm. Discuţia despre cum afectează tehnologia dreptul şi cum ajută la implementarea acestuia este una amplă, dar nu cred că se poate nega existenţa acestui element în dezvoltarea noilor reglementări.

Dora Mariş: Cum poți descrie nepărtinitor „stilul” tilburghez de petrecere a timpului liber?

Alexandra Borzan: Tilburg este un oraş destul de mic, aş putea spune. În condiţiile în care este un oraş universitar împânzit de studenţi internaţionali, consider că are câte ceva pentru fiecare. Indiferent dacă îţi place să faci sport, să participi la concerte sau evenimente culturale sau pur şi simplu să te relaxezi pe o terasă, le găseşti pe toate aici. Pe lângă asta, ai posibilitatea oricând să vizitezi oraşele mai mari din Olanda, care sunt toate la un tren distanţă.

Dora Mariş: Rămâne Cluj-Napoca un punct de reper pe harta dezvoltării tale viitoare?

Alexandra Borzan: Aceasta e întrebarea la care deşi încerc să răspund de multă vreme, deocamdată nu am un răspuns. Momentan încerc să profit de această oportunitate şi încerc să descopăr dacă există un viitor pentru mine aici. În ceea ce priveşte dezvoltarea academică, Cluj-Napoca nu este un punct de reper. Dacă îmi voi continua studiile după finalizarea acestui program, nu o voi face în ţară. Dacă ne referim la carieră, Cluj-Napoca rămâne oraşul în care mi-ar plăcea să trăiesc şi să lucrez.

Studiile universitare reprezintă de multe ori o încercare definitorie în viaţa unui tânăr. Pe care o treci gândindu-te că după finalizarea acestora îţi va fi mult mai uşor să te integrezi în piaţa muncii. Fiecare nouă etapă pe care trebuie s-o parcurgi îţi dezvăluie alte şi alte obstacole insolite, temporare şi/sau decisive, care modelează profiluri şi definesc cu siguranţă calitatea vieții individuale.

Dora Mariş