Dora Mariş: Cât de importantă este o incursiune de câteva luni în lumea academică olandeză, prin programul Erasmus?

Andreia Moraru: Pentru mine a fost o experienţă extrem de importantă, care mi-a deschis ochii cu privire la multe lucruri, m-a ajutat să mă cunosc mai bine. Şi m-a făcut să îndrăgesc Olanda aşa de mult încât am decis să mă întorc.

Dora Mariş: Cât de flexibilă a trebuit să fie Andreia pentru a se adapta la Vestul Civilizat Olandez?

Andreia Moraru: La unele lucruri m-am adaptat mai rapid, la altele mai greu. Administraţia lor funcţionează fără cusur, dar trebuie să îţi faci bine temele. Toată lumea merge cu bicicleta, ceea ce e fantastic. Aş fi vrut să îmi spună cineva de la început că OV-chipkaart-ul şi un card de debit sunt la fel de importante ca o bicicletă. Olandezii sunt destul de reci, gălăgioşi şi foarte direcţi, dar extrem de corecţi şi deschişi. Şi sistemul lor medical e foarte diferit. Cam orice se trateaza de către medicul de familie cu paracetamol.

Dora Mariş: Cum arată reţeta financiară a studentului român „rătăcit” la o universitate din străinătate?

Andreia Moraru: În Olanda taxa de şcolarizare e maxim 2000 euro/an pentru studenţii din UE. Bugetul minim lunar e undeva in jur de 800 euro. Dacă vrei să şi vizitezi, să mergi la concerte, etc., bugetul va ajunge undeva pe la 1000 euro. Dar deja cu 1000 euro/lună poţi spune că duci o viaţă foarte bună.

Dora Mariş: Cât de implicat este cetăţeanul clujean în viaţa comunităţii?

Andreia Moraru: Foarte implicat şi devine din ce în ce mai implicat. Îmi aduc aminte cum stăteau lucrurile acum 8 ani, când am început eu să mă implic şi toate organizaţiile erau cam la început şi vedeai aceleaşi feţe peste tot. Însă lucrurile sunt diferite acum, mult mai multă lume se implică, numărul de proiecte, evenimente a crescut, dar şi impactul lor. Unii dintre foştii voluntari organizează acum festivaluri de anvergură. Clujul e foarte invidiat de oamenii din alte oraşe din acest punct de vedere. Şi e foarte plăcut să ştii că faci parte dintr-o comunitate aşa activă.

Dora Mariş: Numeşte, te rog, 3 activităţi pe care le realizezi cu plăcere în Leiden, dar în Cluj nu ai această oportunitate.

Andreia Moraru: Voi extinde la Olanda, pentru că Leiden e un orăşel micuţ, care pe lângă universitate, nu oferă prea multe. Să merg cu bicicleta peste tot, să văd cam la două luni artişti de talie mondială, să ajung în cel mult două ore de mers cu trenul în alt oraş, sau la mare.

Dora Mariş: „Normele” de bun-simţ şi respect sunt... erga omnes?

Andreia Moraru: Da, sunt erga omnes, dar nu şi universale. Iar cele din Olanda sunt extrem de diferite faţă de cele din România. Aici nu se complică lumea cu prea multe formule de politeţe, şi e perfect normal să te bagi în cineva în supermarket fără să îţi ceri scuze. E ciudat dacă îţi ceri scuze.

Dora Mariş: Aspiraţiile tale viitoare includ şi Clujul în formula dezvoltării profesionale?

Andreia Moraru: Încă nu știu exact unde voi fi peste un an, dar Clujul e una dintre opțiuni. Am trăit 22 de ani în Cluj și tot timpul va fi acasă. Oricum, nu vreau să stau prea mult timp fără să contribui în vreo formă sau alta la dezvoltarea Clujului. Am câteva idei pe care sper să le pot concretiza în următorii doi ani.

Clujul a rămas în sufletul celor care, deşi plecaţi temporar la studii în vest, au primit educaţia universitară „primară” în oraşul – capitală al Transilvaniei. În gândurile lor se „ascund” proiecte şi pentru comunităţile de... acasă.

Dora Mariş