Dora Mariş: Nicoleta, care e condiția pentru a face exact ceea ce iubești?

Nicoleta Proștean: Să faci ceea ce îţi place sau să îţi placă ceea ce faci. Pare un simplu joc de cuvinte, însă este obligatorie această condiţie, dacă vrei să performezi. Dacă te mulţumeşti să fii mediocru, atunci renunţi la pasiuni, nimiceşti visuri şi te simţi înrobit. Cred că trebuie să existe o compatibilitate, un fel de best match profesional. Ştii ce vrei să te faci când vei fi mare? Nu te grăbi să dai un răspuns imediat, ci acordă-ţi timp să (te) descoperi. Când faci ceva cu dedicare, înseamnă că urmăreşti o satisfacţie emoţională, nu doar o retribuţie pecuniară. Eu găsesc că omul este mai implicat, mai proactiv, mai eficient şi eficace, dacă ceea ce face este o permanentă provocare, îi stârneşte curiozitatea, îl incită intelectual şi îl obligă să aibă mereu noi şi noi obiective.

Dora Mariş: În ce unități se măsoară distanța Cluj-Napoca - Köln?

Nicoleta Proștean: 1577 km pe pământ, 1300 km prin aer. Nu ştiu în ce unităţi se măsoară dorul! Şi apoi mai e ceva. E legătura omului cu pământul în care s-a născut. Dar, dincolo de sentimentele acestea este ambiţia de a experimenta vestul, energia tânărului care vrea să exploreze lumea, fiind însetat de cunoaştere, de nou. De partea cealaltă este nevoia de a rămâne conectat la ceea ce înseamnă acasă - la familie, la tradiţii, la limba maternă - la ceea ce se întâmplă acasă - la economia, la politica românească - la potenţialul pe care îl (mai) oferă acest „acasă" în perspectiva reîntoarcerii mele.

Dora Mariş: A suferit spiritul transilvănean „mutații” în urma experimentării stilului vienez, respectiv a stilului colognez?

Nicoleta Proștean: Oh, da! Din păcate?! Sau din fericire?! De câţiva ani încoace dau o tot mai mare crezare următoarei sintagme: omnia mea mecum porto - tot ceea ce am port cu mine. Am avut norocul să mă formez într-o şcoală germană în România. Astfel că m-am familiarizat încă din clasele primare cu limba şi literatura germană, istoria Germaniei şi cultura germanică. Ba chiar am participat la programe şcolare de schimb de experienţă cu elevi germani. Acest eu de astăzi se constituie în mod cert din toate experienţele anterioare. Uneori personalitatea-ţi nu te întreabă când îţi însuşeşte noi „metehne" şi te trezești peste noapte că eşti client fidel al Operei din Viena. Involuntar, mediul în care trăieşti te modelează. Poate devii mai politicos (inclusiv în trafic), mai disciplinat, mai zâmbitor, mai onest şi respectuos faţă de aproapele tău. Poate devii mai activ, pentru că toată lumea face jogging şi vrei şi tu să descoperi parcurile desenate parcă în aerul proaspăt al dimineţii. Poate te preocupi mai mult de echilibrul alimentar, înveţi să mănânci responsabil. Vizitând magazinele cu produse BIO susţii micro-producătorii din zona rurală. Poate înveţi să te comporţi eco friendly şi alegi să conduci o maşină electrică. Poate înveţi că duminica nu e zi de mers la mall, ci e acea zi liberă în care evadezi în natură, faci hiking sau mergi cu bicicleta. Poate accepți duminica drept zi liberă pentru toată lumea, inclusiv pentru vânzătoarea de la supermarket. Köln/ Cologne susţine diversitatea în mod oficial, fiind o metropolă economică şi culturală deschisă către străini. Multiculturalitatea se poate observa în orice colţ al oraşului, de la clădirile zgârie-nori care găzduiesc numeroşi expaţi până la campusurile universitare care vuiesc de tineri de pretutindeni. Indubitabil, întreaga experienţă în străinătate m-a modelat. Însă fundaţia s-a pus în sistemul de învăţământ românesc, într-o familie de ardeleni cu principii solide de viaţă, care mi-au insuflat valori pe care nu le pot pierde, ci pe care pot doar să construiesc mai departe.

Dora Mariş: Aplicând ceea ce ai învățat, cât de abruptă va fi readaptarea, revenind în Transilvania?

Nicoleta Proștean: E încă o pantă abruptă. Şi ştii de ce? Pentru că după trei ani de zile, povestea rămâne aceeaşi. Bineînţeles că, dacă m-aş referi la municipiul Cluj-Napoca, atunci da, aş confirma schimbările. Aş exprima surprinderea faţă de un oraş maturizat sau bine crescut, european, dinamic, cultural, efervescent. Piaţa muncii din Cluj-Napoca este un burete care absoarbe rapid şi deloc ieftin orice resursă umană calificată. Datorită acestei conjuncturi poţi să găseşti cadrul optim pentru a aplica cunoştinţele dobândite în timpul studiilor în străinătate. Mai mult decât atât, mă surprinde într-un mod foarte plăcut să văd acţiunile derulate în direcţia antreprenoriatului în rândul tinerilor din Capitala Europeană a Tineretului 2015. Chiar dacă pare puţin îndrăzneaţă comparaţia Clujului cu Silicon Valley, un sâmbure de adevăr există, uitându-ne la numărul de start-up-uri clujene din domeniul IT. Revenind la perspectiva de dincolo de Feleac. Mi se pare cel mai greu să trec cu vederea comportamentul indiferent şi necivilizat al multora, birocraţia şi corupţia „mică”, să duc muncă de lămurire şi convingere pentru cei neîncrezători în puterea cetăţeanului. Deloc neînsemnate, sistemul medical şi cel de învăţământ suferă. Ori asta înseamnă un pariu pierdut cu viitorul tinerilor care acum sunt încă în băncile şcolilor româneşti. Educaţia nu poate fi un joc de noroc. Altminteri, România produce cei mai mulţi absolvenţi de medicină. Kudos! Tot România ocupă penultimul loc în rândul statelor membre ale UE în ceea ce priveşte numărul de medici per 1000 de locuitori. Una caldă, alta rece. Cu asta va trebui să mă reobişnuiesc. Să răzbesc.

Dora Mariş: Spune-ne te rog trei idei, care prin implementarea lor ar putea crește nivelul calitativ al învățământului românesc.

Nicoleta Proștean: Procesul de reformare a învăţământului românesc trebuie să se deruleze strategic, pe o perioadă de mai mulţi ani, pentru ca o generaţie de elevi să poată beneficia de schimbări şi să resimtă rezultatele. Printre altele, aş propune punctual, poate într-o ordine prioritară, următoarele: Reintroducerea examenelor de admitere la liceu şi la facultate. Este inacceptabil să intri pe loc bugetat la o facultate cu profil real şi să nu ştii să calculezi o integrală. Anihilarea fabricilor de diplome pentru a crea spaţiu de reală concurenţă între absolvenţi. Promovarea şcolilor de arte şi meserii, pentru că oferta educaţională trebuie să fie gândită diferenţiat, în funcţie de poţentialul real al elevului. Creşterea salarială pentru cadrele didactice astfel încât acestea să-şi recâştige statutul în societatea românească. Trebuie reînviat respectul pentru profesia de dascăl. În modul acesta şi tinerii ar fi atraşi să urmeze o carieră în învăţământ şi nu ar rămâne catedrele neocupate. Îmi permit să adaug la punctul acesta un factor complementar necesar: investiţiile în infrastuctura din sistemul de învăţământ.

Dora Mariş: Ce este mai importantă și de ce: familia sau cariera?

Nicoleta Proștean: Mi-ar plăcea să nu mă simt nevoită sa disting astfel instituţia familiei de viaţa profesională. O femeie modernă nu poate renunţa nici la una nici la cealaltă. Aşa încât cred într-un echilibru care nu exclude performanţa, respectiv succesul.

Dora Mariş: Este visul tău eminamente... vestic?

Nicoleta Proștean: Visul meu este românesc, pentru că nu poate fi altfel.

Intuiţie, determinare, consecvenţă în a face ceea ce iubeşti la momentul... oportun şi alegerea conştientă a mediului de evoluţie sunt ingredientele care pot transforma o persoană obişnuită într-o persoană împlinită, care alegându-şi valori „depăşite" pentru generaţia noastră, sfârşeşte prin a se descoperi pe sine într-o călătorie .... incitantă..

Dora Mariş