Dora Mariş: Este Rotterdam-ul poarta ta „personală” pentru setarea unei traiectorii europene?

Radu Zmaranda: Consider că este prematur a discuta despre o traiectorie europeană, preferând să iau lucrurile pas cu pas şi în funcţie de oportunităţi să iau o decizie. De la începutul facultăţii mi-am dorit să ajung avocat, însă înclinaţia mea spre dreptul comercial m-a determinat să nu dau la Barou anul acesta pentru a putea urma acest master. Desigur că îmi doresc să mă întorc acasă şi să pun în practică experienţa şi cunoştinţele acumulate, însă în acest moment primează dezvoltarea academică şi îmi dedic timpul pregătirii pentru Willem Vis International Moot Court.

Dora Mariş: De ce Olanda şi nu Germania, de ce engleza şi nu germana?

Radu Zmaranda: În primul rând am ales Olanda pentru raportul preţ/calitate. Conform statisticilor Olanda are printre cele mai bune programe de masterat în drept iar spre deosebire de celelalte ţări (inclusiv Germania) taxele pentru un astfel de program sunt comparabile cu cele din România. Cât despre limba aleasă, deşi învăţ germana de mic, am considerat că m-aş descurca mult mai bine în engleza juridică decât în germana juridică. În plus, în dreptul internaţional engleza este limba de bază, chiar dacă germana sau alte limbi, în anumite circumstanţe, îţi pot oferi unele avantaje.

Dora Mariş: Aparţine hotărârea de a studia în altă ţară unui nonconformist?

Radu Zmaranda: Chiar deloc. Tot mai mulţi studenţi români aleg să studieze în străinătate pentru avantajele pe care un astfel de program le oferă. Nu mă refer aici la superioritatea sistemului de învăţământ occidental faţă de cel românesc, ci la experienţa trăită în anii de studiu în străinătate. În drept, şi nu numai, nu este suficient să ştii materia, ci ai nevoie şi de un set de aptitudini auxiliare. O bună aptitudine de comunicare, adaptabilitate rapidă la situaţii noi precum şi o minte deschisă sunt doar câteva exemple. Studiul în străinătate contribuie la dezvoltarea acestora, prin faptul că te pune într-un mediu nou şi plin de provocări unde fie că vrei, fie că nu, trebuie să faci faţă.

Dora Mariş: Cât de importante sunt bazele fixate într-un sistem educaţional clujean în dezvoltarea ta profesională?

Radu Zmaranda: Foarte importante. Consider că stresul şi toate greutăţile pe care le-am întâmpinat în cei patru ani de facultate m-au pregătit şi călit pentru viitoarea profesie pe care doresc să o urmez. Legile se schimbă, în România mai des ca în oricare altă parte, iar ce am învăţat în primul rând în facultate a fost să mă adaptez. Odată fixate aceste baze, cred că poţi face faţă tuturor provocărilor ce vor urma.

Dora Mariş: Care sunt principalele 3 modificări benefice, de „conduită”, pe care le-ar putea „suferi” mediul academic clujean?

Radu Zmaranda: În primul rând consider că ar trebui îmbunătăţită relaţia profesor - student. De prea multe ori se întâmplă ca studentul să fie într-o poziţie de inferioritate faţă de profesor, când, de fapt, el este cel mai important în această ecuaţie. Plasarea studentului pe picior de egalitate cu profesorul nu va duce la pierderea respectului faţă de profesor ci din contră, va spori respectul şi va motiva studentul să atingă noi performanţe. În al doilea rând trebuie să se înţeleagă distincţia între un bun profesionist si un bun pedagog. Nu întotdeauna cineva care excelează în profesie va fi şi un bun profesor, deoarece e nevoie de aptitudini diferite. Studentul are nevoie de cineva care-l poate îndruma şi ajuta să-şi pună bazele pentru viitoarea profesie, altfel nu e nicio diferenţă între a merge la facultate şi a învăţa pe cont propriu. În al treilea rând, cred că este nevoie de mai multe proiecte, cât mai variate, care să determine studentul să se implice cât mai mult în profesia pe care doreşte să o urmeze. La drept au fost câteva proiecte de amploare precum „Ab Academia” sau „Ai dreptul la carieră” dar care s-au limitat doar la a oferi studentului posibilitatea de a face practică. De exemplu, ar fi interesant de văzut un astfel de program, de o asemenea amploare, ce s-ar concentra pe organizarea de procese simulate.

Dora Mariş: Cum vezi dezvoltarea companiilor autohtone transilvănene, „profitând” de drepturile internaţionale pe care le au?

Radu Zmaranda: Cred că cel mai important e ca întâi să se consolideze un cadru legal naţional în care firmele să beneficieze de suficiente drepturi cât să se poată dezvolta. Este nevoie de un cadru legal care să încurajeze atât companiile nou înfiinţate cât şi pe cele mari existente, şi care să trateze într-un mod cât mai eficient chestiunile ce ţin de guvernanţa corporativa. De abia apoi vom putea vorbi de o eventuală perspectivă internaţională.

Dora Mariş: Pe lângă Oradea şi Rotterdam, ce alte puncte de inflexiune va mai conţine traseul tău internaţional?

Radu Zmaranda: După cum am menţionat anterior, nu mă pot pronunţa acum cu privire la ce va urma după master. Am setate anumite „goal-uri”, pe care sper să le pot atinge, însă momentul variază.

Studiul în România este un adevărat laborator de încercări, din care studenţii ies pregătiţi mai ales psihic, pentru viaţă. Experienţa academică internaţională dobândită ulterior, contribuie la împlinirea profesională şi socială şi constituie formula pe care o experimentează cu succes din ce în ce mai mulţi tineri în beneficiul lor, dar şi al societăţii din care provin.

Dora Mariş